IT-ul din România rămâne unul dintre cele mai ieftine din UE pentru angajator: o oră de muncă în informații și comunicații costa în 2025 26,0 euro, față de 48,2 euro media UE. Problema s-a mutat de la preț la oameni: specialiștii IT angajați au scăzut în 2025 cu 6,2%, la 207.800, în timp ce în UE au crescut cu 2,6%. Planifici pe oameni, nu pe preț.
Construiesc sisteme AI din București, pentru clienți din România și din afară, așa că cifrele astea țin direct de munca mea. Datele de mai jos vin de la Eurostat și din alte surse publice, fiecare cu link. Mare parte din ce se scrie despre „IT-ul românesc” oscilează între laudă și panică. Cifrele spun ceva mai precis decât amândouă.
Cât costă o oră de muncă IT în România față de UE?
Cam jumătate. Eurostat pune costul total al unei ore lucrate în informații și comunicații la 26,0 euro în România, în 2025, față de 48,2 euro media UE (Eurostat, costul muncii). Adică 54% din media europeană. Dintre paisprezece piețe europene de livrare comparate, doar Bulgaria, Ungaria și Grecia sunt mai ieftine.
Diferența a rezistat unui an de scumpiri. Costul orar a crescut în România cu 9,7% între 2024 și 2025, față de 4,1% în UE, iar Bulgaria, Ungaria, Polonia și Cehia au crescut cu 8–11%. Toată regiunea s-a scumpit odată, așa că distanța față de media UE aproape nu s-a mișcat.
Două precizări. Cifra e costul total al muncii, adică tot ce plătește angajatorul, cu contribuții și taxe, și acoperă tot sectorul, inclusiv telecom și publishing, nu doar software-ul. Și e costul angajării, nu tariful unei agenții. Între cele două stă marja, iar acolo se află cea mai mare parte din diferența dintre oferte.
E România mai ieftină decât Polonia?
Depinde ce cifră citești, iar cea mai populară te păcălește. Doar pe salarii, cele două sunt aproape la egalitate, iar România e puțin mai scumpă: 24,9 euro pe oră, față de 24,4 în Polonia. Pe costul total, România e mai ieftină, 26,0 față de 29,3 euro, pentru că Polonia adaugă 4,9 euro pe oră costuri non-salariale, față de 1,1 euro în România (Eurostat). O comparație doar pe salarii inversează clasamentul. Cehia, ca reper, e la 34,9 euro.
Numai că Polonia are, proporțional, un bazin de oameni mai adânc. Și asta e jumătatea care contează mai mult.
Câți specialiști IT are România?
În 2025, în România lucrau în ocupații IT 207.800 de oameni, 2,7% din toți angajații. În UE, ponderea e 5,0%. Doar Grecia, cu 2,5%, stă mai prost. Polonia e la 4,5%, Ungaria la 4,6%, Cehia la 4,7% și Bulgaria la 4,8% (Eurostat, specialiști ICT).
Și bazinul s-a micșorat. De la 221.600 în 2024 la 207.800 în 2025, România a pierdut 13.800 de specialiști IT, o scădere de 6,2%, într-un an în care UE a crescut cu 2,6%, iar Polonia cu 1,1%. E cea mai abruptă scădere dintre piețele comparabile și prima care pornește de la maximul istoric al seriei.
Ca să simți cifra: un centru de livrare de 1.000 de locuri ar avea nevoie de unul din fiecare 208 specialiști IT angajați în toată țara.
E scăderea reală? În mare, da, cu o rezervă cinstită. Cifra vine din Ancheta Forței de Muncă și se bazează pe ocupația declarată de fiecare om, deci nu se umflă și nu se dezumflă după cum își încadrează firmele angajații pentru taxe (metodologia Eurostat). Dar e o anchetă, iar valorile României pentru 2024 și 2025 au amândouă marcajul de estimare al Eurostat. O parte din scădere poate fi zgomot statistic. Următoarea publicare, așteptată în primăvara lui 2027, e prima care poate despărți o corecție de un trend.
De ce a scăzut numărul IT-iștilor?
Calendarul arată spre taxe. Scutirea de impozit pe venit pentru munca în software a fost plafonată la 10.000 de lei din noiembrie 2023 (Ziarul Financiar) și eliminată pentru veniturile din ianuarie 2025 (OUG 156/2024). Pentru un angajat aflat la plafon sau peste, eliminarea înseamnă cam 650 de lei net în minus pe lună. Iar angajatorii n-au compensat în masă: într-un barometru PwC din ianuarie 2025, doar 9% spuneau că vor compensa integral prin creșterea salariului brut, iar 43% că brutul rămâne neschimbat până la următoarea revizuire salarială (PwC România). Cifra din 2025 e prima de după eliminare. E o coincidență în timp, nu o dovadă.
Unde s-au dus cei 13.800 e, în mare parte, neînregistrat. Emigrarea spre Germania și Marea Britanie, singurele două direcții cu cifre publicate, explică cel mult 7,5% din scădere (Bundesagentur für Arbeit arată circa 4.000 de români în joburi IT în Germania și în 2024, și în 2025). Trecerea pe PFA sau SRL nu o poate explica, pentru că statistica urmărește ocupația, oricum ar fi angajat omul, iar un sondaj de recrutare arată chiar o scădere a ponderii celor pe PFA/SRL, de la 18% în 2023 la 8% în 2025 (Brainspotting, via Hacking Work).
Un semnal mic, dinspre facultăți, merită urmărit. La Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, locurile bugetate la Informatică s-au ocupat în continuare, 147 din 147 în 2025 și 142 din 147 în 2026, în timp ce locurile cu taxă au scăzut de la 45 la 8 într-o singură sesiune de admitere (UBB 2025, UBB 2026). Cererea pentru diplomă a rămas. Disponibilitatea de a plăti pentru ea, nu. O facultate și un an nu dovedesc nimic, dar e genul de cifră pe care aș urmări-o dacă aș plănui aici o echipă de juniori.
E AI-ul de vină pentru scăderea joburilor IT din România?
Nicio sursă publicată nu spune asta. Firmele din România folosesc AI cel mai puțin din UE, 5,2% față de 20,0%, și chiar firmele românești de servicii IT sunt ultimele din grupul de comparație, cu 34,2%, față de 65,7% în UE (Eurostat, rezultatele-cheie AI 2026; Eurostat, AI pe activități). Trei valuri mari de concedieri din 2026 nu pun AI-ul drept cauză în anunțurile din România: Oracle România, circa 526 de posturi (Adevărul); eMAG, circa 300, unde CEO-ul a spus explicit că AI-ul nu e motivul (StartupCafe); TELUS Digital, 300, după ce un client a închis un proiect (Forbes România).
Dovezile despre cât de mult accelerează AI-ul developerii sunt împărțite și se mișcă. Un studiu randomizat METR a găsit că developerii cu experiență au lucrat cu 19% mai încet cu AI pe codebase-uri pe care le cunoșteau bine, rezultat pe care METR însuși îl marchează acum ca depășit (METR, actualizare). Un studiu randomizat la Google, pe sarcini interne bine delimitate, a măsurat o accelerare de circa 21% (Google, arXiv). Părerea mea, din lucrul cu tool-urile astea, stă între cele două: accelerarea e reală când sarcina e clară și modestă când nu e.
Ce ar trebui să facă o firmă care își face echipa în România?
- Pornește de la costul muncii. E cât costă angajarea, nu cât cere un furnizor; cere fiecărui furnizor să explice ce se adaugă peste.
- Dimensionează pe bazinul de oameni. Un plan calculat la jumătate din prețul UE, dar recrutat dintr-un bazin la jumătate din adâncimea UE, e supradimensionat din start.
- Ține cont de concentrare. București-Ilfov are 50,1% din ocuparea din informații și comunicații, de circa patru ori ponderea regiunii în populație (Eurostat, date regionale). Un plan pentru alt oraș are nevoie de date locale, nu de media națională.
- Uită-te cine angajează. În 2025, primele 500 de firme IT după cifra de afaceri au adăugat net 1.909 posturi, iar celelalte circa 25.000 au pierdut împreună 624 (Ziarul Financiar). Se concentrează și scara.
- Extinde-te după datele din primăvara lui 2027. Construiește acum ce-ți trebuie; angajează-te la cifra mare după ce următoarea publicare arată dacă scăderea a continuat.
Dacă echipa de care ai nevoie e mică și seniorală, întrebarea mai utilă poate să nu fie unde angajezi, ci cine răspunde de rezultat și cum e organizată echipa în jurul lui (cum organizez firma pentru AI; pentru ingineri care duc un use case AI cap-coadă, vezi serviciile Sapio AI). Iar dacă angajezi juniori, presiunea pe joburile de început nu e doar românească: vezi AI și primul loc de muncă.
Douăzeci de ani, întrebarea despre IT-ul din România a fost „cât costă?”. Prețul ține în continuare și e tot un răspuns bun. Doar că răspunde acum la întrebarea greșită. Întrebarea e „câți sunt?”, iar la ea nu răspunde nicio grilă de tarife.
Dacă te gândești ce să construiești în România și cu cine: vladtudor.com/consultant-ai.